Elite, popor şi stat naţional

4:11, 14 septembrie 2010 | AntiMedia | Un singur comentariu »

A fost mai întâi Tribunalul poporului… ”Elite” venite de la Răsărit pe cai de oţel, cărora li s-au alăturat “elite”-cozi-de-topor,s-au autoîmputernicit şi au judecat cu asprime elitele indigene, în „numele” şi pentru „binele” poporului.

La vremuri noi, tribunale noi. …Tribunalul elitelor… Împinşi în faţă, urmaşii acelor „elite” răsăritene, cărora li s-au alăturat urmaşii “elitelor”-cozi-de-topor, împuteniciţi de „elite” străine, judecă cu asprime poporul. Recalcitrant, refuzând să se alinieze la imperativele prezentului şi viitorului, poporul este biciuit cu cele mai josnice epitete: “stupide people”, “tembel”, “ patibular” etc. Repetate ca nişte mantre poporului amăgit şi adormit cu promisiuni şi vise, exemplificate zilnic până la saţietate, mantrele acţionează ca o educaţie hipnopedică. Şi educaţia a început să dea roade. Elitele se distanţează (interesu’ poarta fesu’) de popor, iar o bună parte a acestuia se complace în situaţie. La aceasta ajută foarte mult şi nivelul învăţământului, continuu “adaptat” la cerinţele europene, precum şi televiziunile care oferă din gros junk food cultural.

Globalizarea prefigurează o societate sau societăţi conduse de elite, nu de partide sau coaliţii de partide politice, care şi-au trăit traiul. În societăţile viitorului, sus vor fi elitele şi sub acestea masele. În faţa prezentelor şi viitoarelor sfidări, elitele politice, economice şi culturale se întrăinează de mase. O parte, nu lipsită de importanţă, a intelectualităţii, se organizează în grupuri, cluburi exclusiviste, aproape ezoterice în raport cu propriul popor, dar de un cosmopolitism aberant faţa de grupuri de aceeaşi factură din alte ţări.

Această stare de lucruri este tipic românească? Se pare că nu.

În articolul “Hur destabiliseras nationalstaten?” (Cum se destabilizează statul naţional?) publicat în ziarul Svenska Dagbladet, din 19 ianuarie 1997, Kajsa Ekholm Friedman, profesoară de antropologie socială la Universitatea din Lund/Suedia, spunea:

”Se afirmă astăzi că ne aflăm în faţa unei disoluţii a statului naţional. Dar, în ciuda proiectelor regionale, precum UE, şi a spaţiului redus pentru politica naţională, nu statul este pe punctul de a dispărea. Legătura omogenă a statului naţional între elite şi mase este cea care se distruge.(…) Mulţi intelectuali s-au exprimat deja clar că au ales apartenenţa de clasă şi s-au distanţat de popor. Mulţi dintre colegii mei declară că simt mai multă afinitate cu intelectuali din alte părţi ale lumii decât cu propria clasă muncitoare.”

Disoluţia statului naţional este utilă regionalizării (feudalizării) Europei. Şi cea mai bună metodă pentru atingerea acestui target se pare că este distrugerea legăturii (omogene) dintre elite şi mase. Procesul este în toi şi se desfăşoară, deocamdată cu succes, graţie şi elitelor şi maselor.

Nicuşor Gliga, 13 septembrie 2010

sursa: Altermedia România